Hepatita B: Simptome, Cauze, Tratament

04 Apr, 2023.8 min

Hepatita B este o infecție severă a ficatului, care poate pune viața în pericol. Aceasta apare în urma infectării cu virusul hepatic B (HBV) și poate creste ricul de infectare cronică și deces din cauza cirozei sau cancerului hepatic.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 300 de milioane de persoane trăiesc cu hepatita B la nivel global, iar aproximativ 1,5 milioane de cazuri noi tind să apară în fiecare an.

Pentru majoritatea persoanelor hepatita B este o problemă acută (de scurtă durată), care persistă mai puțin de 6 luni. Cu toate acestea, atunci când infecția se cronicizează, poate crește riscul de dezvoltare a altor complicații severe cum ar fi insuficiența hepatică, cancerul sau cicatrizarea permanentă a ficatului.

Semne și simptome asociate cu hepatita B

Simptomele hepatitei B acute pot varia de la ușoare la severe, în funcție de caz și de sănătatea generala. Acestea tind să apară după o perioadă mai lungă de la infectare (1-4 luni), însă există și cazuri când acestea își pot face simțită prezența chiar și după două săptămâni de la infectare.

Chiar dacă există și cazuri asimptomatice, semnele și simptomele cele mai des întâlnite ale hepatitei B includ:

Durerea abdominală;
Urina închisă la culoare;
Febra;
Durerea articulară;
Scăderea poftei de mâncare;
Greață și vărsături;
Oboseală;
Îngălbenirea pielii și a albului ochilor (icter).

Chiar dacă multe persoane cu infecție acută HBV tind să înlăture virusul din sânge fără tratament specific, este importantă însă o consultație de specialitate pentru a verifica sănătatea ficatului.

În cazul infecției cronice, este posibil simptomele să fie absente ani la rând sau să fie prezente destul de frecvent. Semnele și simptomele târzii care implică și ficatul pot indica o agravare a infecției și potențială apariție a complicațiilor severe.

Diferența dintre hepatita B acută și hepatita B cronică

Pătrunderea virusului hepatic B în organism poate rezulta într-o infecție acută sau cronică. Majoritatea adulților care sunt infectați tind să fie asimptomatici (fără simptome) și pot înlătura fără probleme virusul. Cu toate acestea, unele cazuri nu pot scăpa de virus după 6 luni și sunt diagnosticate cu infecție cronică.

Infecția acută cu hepatita B poate persista 6 luni și poate prezenta sau nu simptome. În tot acest timp, persoana infectată poate răspândi virusul, motiv pentru care este recomandată limitarea anumitor activități.

Analizele de sânge pot determina dacă virusul este prezent în sânge sau daca acesta a fost înlăturat. Chiar și după înlăturarea acestuia din sânge, sunt recomandate investigații periodice pentru a verifica sănătatea și funcțiile ficatului.

Nu există tratament vindecător pentru hepatita B. În cazul hepatitei acute, virusul poate fi înlăturat din sânge, însă acesta rămâne în ficat în stare latentă, ceea ce înseamnă că poate fi reactivat dacă există probleme asociate cu sistemul imunitar. Cu toate acestea, persoanele care rămân doar cu virusul latent sunt considerate neinfectate, întrucât nu pot infecta alte persoane și nu prezintă activitate virală.

În ceea ce privește infecția cronică, sistemul imunitar nu poate înlătura virusul din sânge și ficat, acesta rămânând activ. Chiar dacă există risc mai ridicat de complicații, vestea bună este că există însă numeroase opțiuni pentru a gestiona corespunzător infecția, ceea ce înseamnă că majoritatea persoanelor cu hepatita cronica B pot trăi o viață lungă și sănătoasă.

Cauzele hepatitei B

Hepatita B este o infecție cauzată de virusul hepatic B. Acesta nu poate fi transmis prin strănut sau tuse, însă poate fi transmis de la o persoană la alta prin sânge, lichid seminal sau alte fluide corporale.

Cele mai comune căi de răspândire a virusului includ:

Contactul sexual – hepatita B putând fi contractată prin activități sexuale neprotejate cu o persoană infectată;
Folosirea acelorași ace de seringă – infectarea cu HBV se realizează des în rândul persoanelor care folosesc aceleași ace și seringi pentru droguri, întrucât pot intra în contact cu sânge infectat;
Înțeparea accidentală cu ace infectate – acest risc fiind mult mai mare în rândul persoanelor care lucrează în domeniul medical;
De la mamă la copil – virusul HBV putând fi transmis de la mama la bebeluș în timpul nașterii. Întrucât există metode de prevenire a aceste infecții, este recomandată discutarea cu un medic specialist dacă sarcina este prezentă, iar mama este infectată.

În baza acestor cauze, există anumiți factori care pot crește riscul de infectare cum ar fi sexul neprotejat cu numeroase persoane sau cu un singur partener care este infectat, folosirea acelorași ace cu alte persoane, ocupație profesională prin care se intră în contact cu sângele etc.

Complicații asociate cu hepatita B

Prezența hepatitei B cronice poate duce la apariția anumitor complicații severe, cum ar fi:

Cicatrizarea ficatului (ciroză) – problemă care poate apărea din cauza inflamației cronice asociate cu hepatita B;
Cancer hepatic – întrucât persoanele cu hepatita B cronică au un risc mai mare de dezvoltare a acestui tip de cancer;
Insuficientă hepatică – aceasta fiind caracterizata prin încetarea funcțiilor ficatului, problema care necesită un transplant de ficat;
Reactivarea virusului hepatic B – persoanele care au probleme cu sistemul imunitar sau care iau tratament pentru reducerea activității acestuia pot reactiva virusul hepatic B. Această acțiune poate duce la apariția leziunilor hepatice sau chiar la încetarea funcțiilor ficatului.
Alte potențiale afecțiuni – este posibil ca persoanele cu hepatită B cronică să dezvolte și afecțiuni renale sau probleme asociate cu inflamarea vaselor de sânge.

Pentru a reduce cât mai mult efectul infecției asupra organelor și riscul de dezvoltare a complicațiilor de mai sus, este recomandată obținerea cât mai rapidă a tratamentului corespunzător și respectarea planului terapeutic.

Opțiunile terapeutice disponibile pentru hepatita B

Tratarea infecției cu virusul hepatic B depinde de stadiul în care se află infecția, de simptomele prezentate și de severitatea leziunilor.

Dacă o persoană este de părere că a fost expusă virusului HBV, atunci se poate recomandă tratament profilactic pentru a preveni apariția infecției. De cele mai multe ori acest tip de tratament implică vaccinarea în primele 24 de ore de la expunere.

În ceea ce privește tratamentul pentru hepatita B acută, acesta se axează mai mult pe monitorizarea stării de sănătate și pe ameliorarea simptomelor prezentate, întrucât nu există tratament specific pentru acest tip de hepatită B.

Pentru hepatita B cronică există mai multe opțiuni terapeutice, în funcție de severitate. Inițial se poate monitoriza starea de sănătate prin consultații frecvente care pot include analize de sânge și teste imagistice.

Pentru a reduce activitatea virală se pot recomanda tratamente medicamentoase specifice, care nu vor distruge virusul, dar care pot menține ficatul sănătos o perioadă mult mai lungă.

Tratamentul chirurgical este recomandat atunci când hepatita B a dus la complicații cum ar fi ciroza hepatică, insuficiența hepatică sau cancerul de ficat. Este posibil să fie înlăturată o porțiune a ficatului sau înlocuirea completă a acestuia (transplant).

Prevenirea infectării cu virusul hepatic B

Vaccinarea reprezintă metoda cea mai bună de prevenire a hepatitei B. Discutați cu medicul specialist sau cel de familie pentru a afla mai multe despre această opțiune.

Adițional, se pot realiza câteva schimbări în propria viață pentru a reduce șansele de expunere la virus, cum ar fi folosirea protecției în timpul activităților sexuale, atenție sporită când vine vorba de tatuaje sau piercing-uri, evitarea drogurilor sau folosirea acelorași ace, asigurarea că partenerul sexual nu este infectat.

Întrucât hepatita B poate avea complicații severe sau chiar letale, este recomandată o consultație de specialitate dacă există simptome specifice sau dacă a existat risc de expunere la virus, pentru a primi atenția medicală necesară!

Acest articol are un caracter strict informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Vă rugăm să discutați cu un medic specialist pentru a primi informațiile și recomandările corespunzătoare.

Referințe: