Tusea convulsivă reprezintă o boală acută infecto-contagioasă, specific umană, determinată de bacili din genul Bordetella (pertussis și parapertussis). Evoluția bolii este autolimitantă, cu tuse paroxistică caracteristică (tusea măgărească) și afectare variabilă a stării generale, cu modificări hematologice specifice și risc mare de complicații.

Este considerată una dintre cele mai grave boli contagioase ale sugarului, rămânând printre primele cauze de deces ale acestuia.

Mecanisme de transmitere și receptivitate

Rezervorul de infecție → Strict uman, prin bolnavii acuți.

Contagiozitatea → Debutează din ultimele zile de incubație, este maximă în perioada de invazie (catarală) și în primele 2 săptămâni ale fazei paroxistice, apoi diminuează treptat către perioada de convalescență.

Calea de transmitere → Aerogenă, prin picături de salivă.

Receptivitatea → Generală, chiar și la nou-născuți (nu moștenesc anticorpi protectori materni, care nu traversează placenta și nu apar în lapte).

Poarta de intrare → Respiratorie; boala conferă o imunitate durabilă.

Tablou clinic

Durata bolii este de aproximativ 6 săptămâni, împărțită în 3 stadii:

• Faza catarală
• Faza paroxistică
• Faza de convalescență
   

Fiecare stadiu are o durată de aproximativ 1–2 săptămâni.

Incubația

1–3 săptămâni.

Faza catarală (necaracteristică)

Congestie nazală, rinoree, tuse imitativă.

Faza paroxistică

Începe când tusea devine caracteristică: profundă, în accese (10–20 în formele medii și 30–50 în 24 ore în formele severe), sub formă de chinte repetate. Fiecare chintă prezintă:

• Inspir profund (repriza), șuierător
• Succesiune de sacade expiratorii de tuse, care evacuează aerul
• Posibilă apnee (oprirea respirației)
• Reluarea chintei cu o nouă repriză
   

Este o tuse chinuitoare, cianogenă (învinețirea tegumentului perioral) și emetizantă (urmată de vărsături), fără expectorație, rareori putând fi eliminat un dop de mucus gros, aderent și translucid.

Formele severe, frecvente la copiii sub 1 an, evoluează cu febră moderată, afectarea stării generale și în special cu malnutriție, prin episoadele repetate de vărsături și apariția complicațiilor.

În formele medii, necomplicate, evoluția spre convalescență se face mai ușor, cu scăderea frecvenței și scurtarea acceselor, chintele fiind mai puțin chinuitoare sau emetizante.

Convalescența

Poate dura 2–6 săptămâni și este caracterizată de o imunitate slabă, cu risc de apariție a complicațiilor.

Complicații

• Apnee cu stop respirator
• Pneumonii
• Convulsii
• Encefalită cu evoluție severă
• Otită
• Pneumotorax, fracturi costale
• Deshidratare
• Tulburări de somn
• Scădere ponderală
• Incontinență urinară
• Sincopă sau lipotimie (stare de leșin cu/fără pierderea conștienței)
• Hernie

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv este susținut pe baza:

• Datelor anamnestice (absența vaccinării)
• Datelor epidemiologice (contactul cu persoana bolnavă)
• Datelor clinice (acces caracteristic în faza paroxistică, stare generală bună, afebrilitate sau complicații sugestive)
• Datelor de laborator: leucocitoză, VSH normal sau ușor crescut
   

Se pot utiliza și metode bacteriologice și serologice:

• Cultură din exudatul nazofaringian (pe mediul Bordet-Gengou, în primele 2 săptămâni de boală)
• Teste de imunofluorescență directă (recunoașterea antigenelor bacteriene din spută – în primele 3 săptămâni de la debutul tusei)
• Serologie (anticorpi specifici Bordetella pertussis IgA, IgG)

Tratament

Spitalizare

Necesară în cazurile severe sau complicate.

Măsuri igieno-dietetice

• Temperatură și umiditate rezonabile (pot calma accesele de tuse)
• Aport de alimente ușor digerabile, cu valoare nutritivă mare
• Hidratare corespunzătoare
   

Tratament simptomatic

• Sedative ușoare
• Antiemetice
• Antiinflamatoare
   

Tratament etiologic

• Antibiotic pentru 10–14 zile

Tratamentul tardiv, în faza de tuse neurogenă, poate fi ineficient. Formele severe cu insuficiență respiratorie și complicații nervoase pot necesita:

• Oxigenoterapie
• Corticoterapie
• Monitorizare în secția de terapie intensivă

Tratament profilactic specific – Vaccinarea

Există două tipuri de vaccin cu componenta Pertussis acelulară:

1. Vaccin hexavalent – include și componentele pentru hepatita B, difterie, tetanos și poliomielită.
   
   
   • Administrare: la 2, 4 și 11 luni (conform schemei naționale de vaccinare)
   • A patra doză (booster): vaccin tetravalent la vârsta de 6 ani
     
      
2. Vaccin tetravalent – utilizat frecvent în SUA
   
   
   • Pentru copii peste 7 ani complet nevaccinați
   • Sau ca doză de booster la adolescenți și adulți

Consultație la Angi San pentru tusea convulsivă la copii

Dacă observi simptome de tuse convulsivă la copilul tău sau ai nelămuriri legate de vaccinare sau complicații, programează o consultație la clinica Angi San. Suntem aici pentru a oferi sprijin medical specializat și pentru a asigura sănătatea celor mici într-un mediu sigur și profesionist. Contactează-ne pentru o programare!

Referințe

• Tratat de Pediatrie, Ediția I, Ed. Medichub Media, București, 2021.
• www.medscape.com

Distribuie postarea

Tags

boli contagioase

---

Dr. Balaban-Stanciu Mădălina, medic specialist pediatru

27 May, 2025