Sindromul de tunel carpian: Simptome, Cauze, Tratament

25 Apr, 2023.7 min

Sindromul de tunel carpian apare atunci când inflamarea țesuturilor de la nivelul încheieturii pune presiune pe nervul median, ceea ce duce la apariția simptomelor de amorțeală, furnicături și slăbiciune musculară.

Nervul median este foarte important întrucât acesta oferă sensibilitate primelor trei degete de la mână și parțial celui inelar. Mai mult decât atât, acesta oferă impulsuri mușchiului care duce spre degetul mare al mâinii. Întrucât nervul trece de la antrebrat spre palmă printr-un „tunel” format din țesuturi, ligamente și oase, orice problemă apărută la acest nivel poate duce la apariția sindromului de tunel carpian.

Semnele și simptomele sindromului de tunel carpian

Simptomele acestei probleme pot apărea lent și își pot face simțită prezența inițială dimineața sau pe timp de noapte.

Cele trei simptome principale ale acestui sindrom sunt durerea, amorțeala și senzația de furnicături. Pentru a ameliora intensitatea acestora, persoanele afectate tind să își „scuture mâinile” dimineața sau noaptea, mai ales atunci când disconfortul este atât de mare încât poate întrerupe somnul.

Deoarece nervul median are legătură cu anumite degete, semnele și simptomele tind să apară la nivelul degetului mare, a indexului, a celui mijlociu și jumătate din cel inelar.

Odată cu evoluția sindromului de tunel carpian, simptomele pot persista și pe timpul zilei, iar persoana afectată poate prezenta în cele din urmă o scădere a forței de strângere și dificultate în prinderea obiectelor de mici dimensiuni. Mai mult decât atât, manipularea dopurilor de sticlă și nasturilor, scrierea la tastatură sau orice altă activitate care implică mișcări precise, pot fi și ele afectate semnificativ.

Lăsată netratată această problemă poate afecta mușchii de la nivelul degetului mare și poate exista o pierdere a abilității de simțire a frigului sau a căldurii la atingere.

Semnele și simptomele prezentate tind să se agraveze atunci când mâna afectată este folosită continuu, iar durerea și senzația de arsură pot deveni mai intense atunci când mâna este menținută timp îndelungat în aceeași poziție.

Este recomandată o consultație ortopedică dacă există simptome asociate cu acest sindrom, mai ales dacă prezența acestora împiedică efectuarea normală a activităților zilnice.

Cauzele sindromului de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian apare atunci când nervul median este presat sau strâns de țesuturile înconjurătoare.

Acesta trece de la nivelul antebrațului către palmă printr-un pasaj îngust la nivelul încheieturii și oferă sensibilitate palmei și tuturor degetelor, cu excepția celui mic.

Orice iritație a nervului median sau presiune adițională poate duce la apariția sindromului de tunel carpian și a simptomelor specifice acestei probleme.

Cele mai comune cauze ale inflamației și îngustării pasajului carpian includ fracturile și schimbările cauzate de artrita reumatoidă. Cu toate acestea, există însă și cazuri când nu există doar o singură cauză principală, sindromul fiind prezent în urma unei combinații de factori de risc.

Factorii de risc asociați cu sindromul de tunel carpian

Chiar dacă există doar câteva cauze care pot duce la apariția sindromului de tunel carpian, numărul factorilor de risc este mult mai mare și mai variat. Este posibil ca aceștia să nu producă în mod direct dezvoltarea sindromului, însă pot crește riscul de iritație sau lezare a nervului median. Cei mai comuni factori de risc includ:

Sexul – sindromul de tunel carpian este mai des întâlnit în rândul persoanelor de sex feminin. Una dintre explicații este că tunelul carpian este mai îngust la femei decât la bărbați.
Afecțiuni care lezează nervii – cum ar fi diabetul sau alte boli cronice care pot crește riscul de lezare a nervilor, printre care și cel median.
Factori anatomici – fracturarea încheieturii, dislocarea acesteia sau deformarea ei din cauza artritei, toate acestea pot îngusta zona prin care trece nervul median și pot duce la strângerea acestuia.
Afecțiuni inflamatorii – artrita reumatoidă sau alte afecțiuni care pot inflama țesuturile din jurul tendoanelor de la încheietură pot crește riscul de dezvoltare a sindromului de tunel carpian.
Activități specifice – cum ar fi folosirea anumitor unelte sau mișcările repetitive necesare pentru liniile de asamblare. Mai mult decât atât, acest sindrom a fost asociat de unii specialiști și cu folosirea îndelungată a tastaturii și a mouse-ului, mai ales dacă poziția încheieturii este anormală.
Anumite probleme de sănătate și afecțiuni – cum ar fi obezitatea, menopauza, tulburări tiroidiene și insuficiența renală, ar putea crește și ele riscul de dezvoltare a acestui sindrom.

Este importantă determinarea factorilor de risc prezenți în activitățile zilnice, pentru a lua din timp masuri preventive pentru a reduce riscul de dezvoltare a sindromului de tunel carpian.

Metode de prevenție

Chiar dacă nu există strategii sigure pentru prevenirea sindromului de tunel carpian, pot fi aplicate însă anumite metode pentru a reduce stresul pus pe mâini și încheieturi, cum ar fi:

Relaxarea degetelor – această recomandare este menită în special pentru persoanele care tastează îndelungat la calculator, care operează la casele de marcat sau cele care scriu. Relaxarea degetelor și apăsarea mai ușoară a butoanelor este recomandată în primele două scenarii, iar folosirea unui pix mai mare și slăbirea forței de strângere este recomandată pentru scenariul din urmă.
Pauze frecvente – pentru a evita menținerea îndelungată a mâinilor și încheieturilor în poziții anormale. Aceste pauze sunt și mai necesare dacă există activități care implică unelte grele care vibrează, cum ar fi ciocanele demolatoare.
Menținerea corespunzătoare a încheieturilor – este recomandată evitarea îndoirii exagerate a mâinilor (fie în sus, fie în jos) sau îndoirea acestora într-o parte pentru folosirea tastaturii. Pentru a reduce cât mai mult riscul de dezvoltare a sindromului de tunel carpian este recomandat ca tastatura să fie la aceeași înălțime cu mânerele scaunului, pe care se vor sprijini coatele.
Evitarea temperaturilor reci – riscul de a dezvolta durere și rigiditate la nivelul mâinilor este mai mare atunci când temperatura din mediu este scăzută. Dacă temperatura nu poate fi controlată, este indicată atunci folosirea mănușilor pentru a menține mâinile cât mai calde.

În funcție de domeniul de activitate și de factorii de risc prezentați, se pot lua masuri pentru a reduce cât mai mult riscul de dezvoltare a sindromului de tunel carpian. Dacă există însă simptome, este recomandată o consultație de specialitate pentru a determina severitatea inflamației și tratamentul corespunzător.

Opțiunile terapeutice disponibile pentru sindromul de tunel carpian

Obiectivul tratamentului este de a ameliora simptomele prezentate și de a încetini progresul sindromului.

Persoanele cu simptome ușoare pot prezenta o ameliorare în câteva luni, fără a fi nevoie de tratament specific, mai ales dacă reduc mișcările repetitive și alți factori cauzatori asociați.

Opțiunile terapeutice diferă de la caz la caz, în funcție de severitatea problemei și a schimbărilor prezentate.

Când simptomele sunt ușoare, este posibil ca medicul să recomande tratarea la domiciliu prin folosirea compreselor reci, odihnirea mâinii afectate, efectuarea terapiilor ocupaționale și folosirea dispozitivelor care previn îndoirea încheieturii.

Tratamentele medicamentoase pot fi recomandate pentru ameliorarea durerilor și a inflamației și pot include atât opțiuni orale, cât și opțiuni injectabile.

Pentru cazurile severe este posibil ca specialistul să recomande tratament chirurgical prin care se va lărgi tunelul carpian. Procedurile pot fi tradiționale sau endoscopice, acestea din urmă fiind de natură minim-invazivă, care tind să necesite doar incizii de mici dimensiuni.

Întrucât simptomele sindromului de tunel carpian tind să se agraveze de-a lungul timpului, este recomandată o consultație de specialitate pentru a determina cauza exactă, severitatea și tratamentul corespunzător, pentru a preveni potențiale complicații.

Acest articol are un caracter strict informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Vă rugăm să discutați cu un medic specialist pentru a primi informațiile și recomandările corespunzătoare.