Ruptura de menisc: Cauze, Complicații, Tratament

25 May, 2023.6 min

Ruptura de menisc este una dintre cele mai comune probleme întâlnite la nivelul genunchilor, întrucât orice activitate ce necesită îndoirea sau rotirea forțată a genunchiului poate crește riscul de rupere a acestui cartilaj.

Fiecare genunchi are două porțiuni de cartiaj în forma literei C, care au rol de amortizor între femur și tibie și care poartă numele de menisc. Ruperea cartilajului poate cauza atât durere, rigiditate și umflarea zonei afectate, cât și diminuarea razei de mișcare în unele cazuri.

Întrucât ruptura de menisc poate reduce semnificativ mobilitatea și calitate vieții, este recomandată o consultație ortopedică pentru a primi atenția medicală necesară.

Semnele și simptomele rupturii de menisc

Semnele și simptomele acestei probleme pot varia de la caz la caz. De cele mai multe ori durerea și inflamația încep să apară după 24 de ore de la ruperea meniscului, mai ales dacă leziunea este de dimensiune mai mică.

Cele mai comune semne și simptome asociate cu ruptura de menisc includ:

Prezența durerii la nivelul articulației genuchiului, care poate fi simțită în interior (medială), exterior (laterală) sau în spatele genunchiului;
Umflarea zonei afectate;
Incapacitatea de a extinde sau de a îndoi în totalitate genunchiul afectat;
Mers șchiopătat;
Rigiditate la nivelul genunchiului și senzația de blocare a acestuia;
Slabiciunde și senzație de cedare a genunchiului afectat.

Este recomandată o consultație de specialitate dacă genunchiul este umflat și dureros sau dacă acesta nu poate fi mișcat în mod corespunzător.

Cauzele rupturii de menisc și factorii de risc asociați

Ruptura de menisc poate să apară în urma oricărei activități care forțează rotirea genunchiului, cum ar fi oprirea bruscă, pivotul sau întoarcerea rapidă. Mai mult decât atât, ruptura acestui cartilaj mai poate fi cauzata și de alte activități agresive cu genunchii cum ar fi genuflexiunile, îngenunchiatul sau ridicatul obiectelor grele.

Pe lângă aceste cauze, schimbările degenereative apărute la nivelul genunchiului pot contribui și ele la apariția rupturii de menisc, în special în rândul persoanelor vârstnice.

În baza tuturor cauzelor de mai sus, există anumiți factori care pot crește riscul de apariție a acestei accidentări, cum ar fi:

Efectuarea sporturilor care pun accent mare pe genunchi și alte articulații cum ar fi cele de contact, fotbalul, baschetul sau tenisul;
Vârsta înaintată – din cauza uzurii în timp a cartilajului;
Osteoartrita – o afecțiune articulară caracterizată prin durere și rigiditate la nivelul articulației afectate. Prezența acestei afecțiuni poate crește riscul de accidentare a genunchiului și de rupere a meniscului;
Obezitatea – întrucât aceasta poate pune mai multă presiune pe articulațiile corpului.

Ruptura de menisc netratată poate cauza complicații adiționale, motiv pentru care trebuie diagnosticată cât mai curând posibil, pentru a primi tratamentul corespunzător.

Diagnosticarea rupturii de menisc

De obicei această problemă poate fi identificată în timpul unui examen clinic general prin palparea zonei afectate, prin mișcarea genunchiului în diferite poziții și prin efectuarea anumitor activități cum ar fi mersul sau genuflexiunile.

Semnele și simptomele prezentate în timpul investigațiilor de mai sus vor oferi informații importante specialistului despre potențiala cauza și severitate ei. Cu toate acestea, medicul mai poate cere teste adiționale fie pentru a confirma diagnosticul, fie pentru a înlătura alte potențiale cauze, cum ar fi:

Radiografia tradițională – care chiar dacă nu poate evidenția meniscul întrucât acesta este compus din cartilaj, poate înlătura totuși alte potențiale probleme care ar putea prezenta același tablou simptomatic;
Imagistică prin rezonanță magnetică (IRM sau RMN) – care poate oferi imagini detaliate ale țesuturilor moi de la nivelul genunchiului. Aceasta reprezintă cea mai bună opțiune imagistică pentru detectarea rupturii de menisc.

Pentru unele cazuri, medicul specialist poate recomanda artroscopia, o procedură chirugicală prin care se poate observa în interiorul unei articulații. Această intervenție presupune introducerea în articulație a unui dispozitiv numit artroscop care este prevăzut cu lumină proprie și cameră video, ceea ce oferă imagini din interiorul inciziei.

Tratarea rupturii de menisc

Tratamentul pentru această problema depinde de tipul, locația și mărimea rupturii.

Atunci când ruptura este asociata cu artrita, aceasta tinde să se amelioreze odată cu trecerea timpului, doar prin administrarea tratamentului pentru artrită, ceea ce înseamnă că intervenția chirurgicală nu este recomandată de obicei pentru acest tip de problemă.

Mai mult decât atât, multe alte tipuri de rupturi nu tind să necesite intervenție chirurgicală, atât timp cât nu există o blocare a mișcării genunchiului. De obicei medicul specialist va avea o abordare conservatoare, care poate include:

Odihnă – pentru a evita orice activitate care ar putea agrava condiția genunchiului și pentru a susține vindecarea acestuia;
Gheață – întrucât compresele reci pot ameliora durerea și inflamația. Pentru a evita orice leziuni cutanate, nu este recomandată aplicarea directă a pungii cu gheață pe piele. În schimb, aceasta poate fi înfășurată într-un prosop sau material textil, pentru a crea o barieră protectoare.
Tratament medicamentos – care pot include analgezice cu sau fără prescripție medicală. Indiferent de medicament, este indicată citirea prospectului și respectarea recomandărilor medicului specialist sau a farmacisului cu privire la dozaj și la planul de administrare;
Terapii – pentru a întări mușchii din jurul genunchilor astfel încât articulația să fie cât mai bine susținută.

Tratamentul chirurgical este recomandat atunci când durerea persistă chiar și după tratamentele de mai sus.

În funcție de caz, medicul poate repara chirurgical meniscul sau poate recomanda înlocuirea articulației (protezarea genunchiului), aceasta din urmă fiind propusă cel mai des persoanelor în vârstă.

Prin obținerea diagnosticului și tratamentului corespunzător, genunchiul poate redobândi funcțiile și mobilitatea pe care le-a avut înainte de accidentare. Atunci când tratamentul nu implică intervenție chirurgicală însă, gradul de vindecare a rupturii va depinde de locația acesteia.

Prevenirea rupturii de menisc

Ruperea acestui cartilaj poate fi prevenită prin efectuarea regulată a exercițiilor fizice care întăresc mușchii picioarelor. Aceste activități nu numai că vor stabiliza mai bine genunchii, ci îi vor și proteja de alte potențiale accidentări.

Adițional, pot fi folosite și dispozitive și materiale specifice pentru a proteja genunchii în timpul unor activități cu risc mai mare de accidentare sau leziune.

Întinderea înainte de orice exercițiu fizic, folosirea echipamentelor corespunzătoare și efectuarea corectă a activităților, pot ajuta și ele semnificativ la reducerea riscului de rupere a meniscului.

Acest articol are un caracter strict informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Vă rugăm să discutați cu un medic specialist pentru a primi informațiile și recomandările corespunzătoare.

Sursa foto: Pexels