Infarctul miocardic: Cauze, Simptome, Factori de risc

23 Mar, 2023.7 min

Infarctul miocardic este o urgență medicală, deoarece mușchiul inimii începe să cedeze din cauza lipsei de sânge și oxigen.

Cauza cea mai comună a infarctului miocardic este blocarea circulației sangvine în artere prin depunerea plăcilor de aterom pe pereții acestora (ateroscleroză).

Împreună cu accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic reprezintă 4 din 5 decese provocate din motive cardiovasculare, conform Organizației Mondiale a Sănătății.

Dacă personalul medical specializat nu restaurează circulația sangvină cât mai rapid posibil către inimă, mușchiul cardiac și inima în sine pot fi lezate permanent sau poate surveni chiar decesul persoanei afectate.

Semnele și simptomele infarctului miocardic

Simptomele infarctului miocardic pot varia în intensitate, unele persoane fiind asimptomatice, în timp ce altele pot prezenta simptome ușoare sau severe. Cele mai comune simptome ale acestei probleme includ:

Durerea în piept care poate fi simțită ca o presiune, apăsare sau strângere în zona toracică;
Disconfort sau durere care poate radia spre umăr, braț, gât și maxilar;
Transpirații reci;
Oboseală;
Indigestie sau arsură retrosternală;
Amețeală sau vertij;
Greață;
Dispnee.

Chiar dacă infarctul miocardic poate să apară uneori instant, în majoritatea cazurilor există însă semne și simptome care pot fi prezente timp de câteva ore, zile sau chiar săptămâni înainte de apariția infarctului în sine.

Durerea sau presiunea în piept care este persistentă și care nu se ameliorează tinde să reprezinte cel mai timpuriu simptom al acestei probleme, motiv pentru care este recomandată o consultație cardiologică dacă există un astfel de simptom sau dacă exista alte schimbări asociate cu bolile cardiovasculare.

Cauzele infarctului miocardic

Majoritatea cazurilor de infarct miocardic apar din cauza întreruperii circulației sangvine către inimă. Această întrerupere este cauzată la rândul ei de îngustarea vaselor de sânge prin depunerea de grăsimi și placi de aterom pe pereții arterelor.

Uneori aceste acumulări de grăsimi se pot rupe de regiunea inițială în care s-au format și se pot deplasa prin sistemul circulator până când rămân blocate arteră, ceea ce poate opri complet circulația sangvină către inimă.

Există și infarcturi de miocard care pot să apară fără a exista o astfel de întrerupere a circulației sangvine, însă acestea reprezintă aproximativ 5% din totalul cazurilor. Acest tip de infarct miocardic poate să apară din următoarele cauze:

Spasm coronarian;
Afecțiuni medicale rare – cum ar fi cele care cauzează îngustarea neobișnuită a vaselor de sânge;
Traumatisme – care duc la ruperea arterelor coronare;
Obstrucții care pot apărea din alte părți ale corpului – cum ar fi un cheag de sânge sau aer prins în interiorul arterelor coronare (embolism);
Tulburări alimentare – care pot leza inima de-a lungul timpului;
Malformații congenitale cardiace – în care arterele coronare sunt situate în poziții diferite, ceea ce poate duce la compresia lor și la apariția infarctului miocardic.

Factorii de risc asociați cu infarctul miocardic

Infarctul miocardic poate avea numeroși factori de risc și chiar dacă unii dintre ei nu pot fi evitați, majoritatea pot fi reduși prin schimbarea stilului de viață și tratarea corespunzătoare a afecțiunilor existente.

Câțiva factori de risc comuni includ:

Vârsta – bărbații cu vârsta mai mare de 45 de ani și femeile cu vârsta mai mare de 55 de ani tind să aibă un risc mai mare de dezvoltare a infarctului miocardic;
Fumatul – inclusiv expunerea îndelungată la fumul de țigară;
Hipertensiunea arterială – întrucât aceasta poate leza arterele care trimit sânge către inimă;
Nivel ridicat de colesterol sau trigliceride – deoarece nivelul ridicat de „colesterol rău” poate crește probabilitatea de îngustare a arterelor, iar trigliceridele ridicate pot crește direct riscul de apariție a unui infarct miocardic;
Obezitatea – întrucât aceasta este asociată cu hipertensiunea arterială și cu nivelul ridicat de colesterol și trigliceride care au fost enumerate mai sus;
Istoric medical familial de infarct miocardic – ceea ce înseamnă că riscul este mai mare daca în familie există un frate, soră, părinte sau bunic care a suferit un astfel de infarct până la vârstă de 55 de ani pentru bărbați și 65 de ani pentru femei;
Sedentarismul – lipsa efortului fizic fiind asociat cu un risc mai ridicat de infarct miocardic;
Afecțiuni autoimune – cum ar fi artrita reumatoidă sau lupus.

Diagnosticarea infarctului miocardic

Abordarea ideala când vine vorba de infarctul micoardic este depistarea din timp a factorilor de risc, înainte de apariția infarctului în sine. Acest lucru se poate realiza prin screening-uri regulate în cadrul clinicilor sau spitalelor specializate.

În cazul în care acesta s-a realizat deja, infarctul miocardic este atunci diagnosticat în cadrul activităților medicale de urgență care sunt efectuate pentru tratarea acestuia și salvarea vieții persoanei afectate.

Diagnosticarea infarctului miocardic implică verificarea tensiunii arteriale, a pulsului și a temperaturii, dar și alte teste specifice prin care se poate evidenția sănătatea și funcțiile inimii, cum ar fi:

Electrocardiografia – aceasta reprezentând primul test realizat întrucât poate oferi informații despre activitatea electrică a inimii și a mușchiului cardiac;
Analize de sânge – întrucât anumite proteine ale inimii tind să fie eliberate în sânge după un infarct miocardic (markeri cardiaci);
Radiografie toracică – pentru a observa condiția și mărimea inimii și a plămânilor;
Coronarografie – procedură minim invazivă prin care este introdus un cateter într-o arteră specifica, după care este ghidat până la zona afectată, moment în care specialistul eliberează substanță de contrast pentru a observa pe monitor orice potențială îngustare sau blocare a circulației sangvine;
CT sau RMN – pentru a observa în detaliu imagini din interiorul pieptului, lucru care poate evidenția potențiale leziuni la nivelul inimii și severitatea acestora.

Tratarea infarctului miocardic

Deoarece infarctul miocardic este o problemă care poate pune viața în pericol, este importantă obținerea cât mai rapidă a serviciilor medicale de urgență.

În cazul în care o persoana suferă de infarct miocardic într-un spațiu public, este recomandată apelarea la numărul unic pentru situații de urgență 112 și aplicarea instrucțiunilor oferite prin telefon.

Dacă persoana nu mai respiră se poate începe resuscitarea cardiopulmonară și se pot folosi defibrilatoarele externe automate, disponibile în locuri publice specifice.

În ceea ce privește tratamentul oferit în cadrul spitalicesc, echipa medicală va încerca să stabilizeze starea persoanei afectate prin admistrarea de oxigen și efectuarea investigațiilor pentru a afla tipul corespunzător de tratament.

Chiar dacă multe abordări pot fi folosite în aceste situații de urgență, cele mai des realizate includ:

Administrarea de medicamente menite să dizolve cheagul de sânge;
Intervenție coronară percutanată, adică o metodă mecanică de restaurare a circulației sangvine către orice țesut lezat;
Bypass coronarian, metodă prin care circulația sângelui este deviata în jurul arterei blocate.

După stabilizarea persoanei, echipa medicală va dezvolta un plan terapeutic personalizat pentru a preveni apariția altui infarct miocardic pe viitor.

Întrucât această problemă poate fi severă sau chiar letală, este importantă efectuarea regulată de screening-uri și alte teste, mai ales dacă există factori de risc specifici cum ar fi istoric medical familial sau stil de viață nesănătos.

Acest articol are un caracter strict informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Vă rugăm să discutați cu un medic specialist pentru a primi informațiile și recomandările corespunzătoare.

Referinte:

1. World Health Organization

2. Pixabay